Legende urbane - Legenda spanzuratului din Deleni

Si, record, 3 postari intr-o ora :))) dap, revenind la legendele noastre, astazi va postez legenda unui nene din Deleni care nu avea incredere in nevasta-sa...well, well, well :))) enjoy!

Se zice că undeva la ţară, într-un cătun foarte sărac, trăiau un soţ şi o soţie care nu se înţelegeau deloc. Lui îi plăcea băutura, iar ea era pisăloagă din cale afară. Când soţul era treaz, mai era cum mai era, dar de îndată ce soţul se îmbăta era prăpăd. Se certau, se fugăreau, se băteau de-i ştia tot satul. Alături de casa lor trăia o vecină bătrână care, după fiecare ceartă, îl mustra pe soţ: „Bine măi, Ioane, da’ ţie nu ţi-e ruşine să te porţi aşa - ce ai cu femeia? Că îţi găteşte, îţi spală, îţi calcă, ce-o tot bruftuluieşti aşa?” „D-apoi, nu eu aduc bani în casă?”, zicea soţul. „Că dacă mă calcă trenul e vai şi amar de pielea ei de femeie. Şi apoi, ia mai lasă-mă, că mi-e destul o soacră câtă am”, i-ar fi zis soţul.

Azi aşa, mâine aşa, într-o bună zi, după o ceartă, soţului îi vine o idee. Cum s-o facă el pe nevastă-sa să-şi dea seama cu adevărat cam cum ar fi viaţa fără el şi fără banii aduşi de el în casă.

Şi, după o ceartă, cât femeia era dusă de acasă să se răcorească, se aburcă el pe masa din sufragerie, atârnă o funie de lustră, şi-o trece după gât şi se preface spânzurat.

Stă el cât stă acolo şi până la urmă vine şi nevasta. Când îl vede, să cadă jos, şi nu alta! Ţipă, urlă, se sperie şi iese urlând din curte. În drum, dă peste vecina bătrână, îi zice de nenorocire şi fuge mai departe pe uliţă să caute ajutoare.

Vecina intră în casa lor, îl vede pe soţ atârnat de lustră şi aprinde o lumânare, cum ar fi pentru mort.Stă ea cât stă şi-l ve¬ghează, dar nevasta întârzie: ori că n-a găsit ajutor, ori altceva, în tot cazul, dinspre uliţă - niciun semn.

Şi atunci, cum stă baba aşa singură cu mortul, numai ce-i vine ei în cap să umble prin casă să vadă pe unde or ţine ei banii: şi umblă pe la saltea, se uită pe sub pat, deschide dulapul cu aşternuturi şi până la urmă găseşte ceva într-un sertar cu prosoape.

Văzând-o că umblă la banii lui, soţul se răsuceşte la ea şi din laţ, aşa cum era, îi zice: Păi nu ţi-e ţie ruşine, măi, babo?!...

Baba, când îl aude vorbind pe spânzurat, face ochii mari, icneşte şi moare.